De cativa ani ma urmareste inconstient o melodie pe care mi-o aduc aminte spre exemplu cand ploua, cand plang poate sau la granita dintre starea de veghe si somn.
Ca sa-mi calmez trauma o ascultam cateva zile fara oprire apoi parca uitam de ea.
Niciodata nu am fost atenta la versuri sau poate daca am fost, niciodata nu am facut o legatura intre mine si mesaj. Sunt melodii care raman in locul unor oameni care pleaca sau care niciodata nu au fost. Peticim sufletul ca sa nu arate ca o roata de cascaval. Muzica e marca mea preferata de pansamente.
Astazi m-am trezit mai devreme, mi-am dat seama ca sunt singura acasa si afara ploua. Mereu am crezut ca urasc ploaia dar starea pe care ea o provoaca imi place. E ca si cum timpul ar avea frisoane si-mi imaginez o gara imensa goala si eu in mijloc dansand. Pe astfel de timpuri realizezi cat de viu esti defapt...si cat de pansat esti inauntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu