Mi-e dor de un prieten adevarat...

Ce scuza ii gasiti singuratatii?
Ma simt singura, singura in toata dezordinea asta de oameni care ma inconjoara.
Pe langa toate astea am descoperit ca nu mai stiu sa plang. Nu-mi amintesc cum se plange..asa din suflet.
Mi-e dor de un prieten adevarat...care sa ma tina in brate. Mi-e dor de oameni calzi, de oameni transparenti prin care sa privesc spre o lume mai buna.
Ce superficial pare acum sa vorbesc despre "prieteni" nu?
La sfarsit de an mi-au dat de la liceu o diploma pe care scrie "Se acorda premiul special elevei x(eu) pentru implicare si reprezentare a relatiilor formale si nonformale". Adica, ma pricep la oameni. Ce pacaleala!
Imi amintesc o melodie pe care o ascultam demult, in vremurile bune cu oameni buni.
O las aici sa o ascultati si voi!